Defrişări

Harpa-Vlasa Miruna

  • Defrişări

Sub pretextul„Dacă nu îmi tai singur pădurea, sigur mi-o fură alţii” mare parte din oamenii care au păduri se gândesc să profite cât mai repede de pe urma lor de frică sa nu ramană in pagubă.

  • Romania are o suprafaţă totală de 6, 38 mil ha padure.
  • Predomina răşinoasele (39 %), fagul (37%), stejarul (18%) şi alte specii în proporţie de 11%
  • Aprox 4,2 mil ha se află în proprietatea statului
  • 2, 18 milioane ha sunt în proprietate privată
  • Anual în Romania sunt defrişate legal aproximativ 80 000 ha pădure iar între 13 000 şi 27 500 ha sunt defrişate ilegal. Aceasta înseamnă aproximativ 32 mil de arbori.
  • Suprafaţa de teren împădurită anual este de aproximativ 10 000 ha
  • Capacitatea de impădurire anuală (suma terenurilor disponibile) este de aprox 91 743 ha

Cele mai multe dispariţii de păduri sunt localizate în Apuseni, Suceava şi Secuime, acolo unde au şi fost cele mai multe retrocedări. O problemă la fel de gravă este în Câmpia Română, unde hectare întregi de pădure au dispărut, lăsând nisipul să se dezvolte.
Se scot acte cum că este perfect legal să tai pe o suprafaţă mare. Sau, dacă ai obţinut corect recolta, incorectitudinea se poate face în teren, la marcarea arborilor. Se marchează mai mult decât ai dreptul. Toate aceste nereguli sunt posibile fiindcă agenţii de control nu îşi iau treaba în serios. Când vin în control, de multe ori nici măcar nu mai merg în teren, doar se uită în acte şi asta este tot. Echilibru există numai atunci când cota de tăieri este mai mică decât rata creşterii arborilor. Silvicultorii spun că tăierile sănătoase sunt cel care îţi permit ca, peste 100 de ani, să revii cu drujba (pentru regenerare) în acelaşi loc în care ai tăiat prima dată.
Rapoartele Romsilva arată că, în ultimii ani, numărul tăierilor ilegale a mai scăzut, ceva, ceva. Acest lucru a fost posibil din câteva motive: legislaţia s-a mai înăsprit, proprietarii serioşi au învăţat să-şi gospodărească mai bine pădurea, iar în unele localităţi, oamenii au renunţat să se mai încălzească cu lemne, fiindcă s-au introdus gazele.

  • Pădurea în cifre

Vara, un singur hectar de pădure „înghite” o cantitate de dioxid de carbon egală cu cea eliminată în acelaşi timp de 200 de persoane.

Un fag înalt de 25 de metri, cu diametrul coroanei de 15 metri produce într-o singură oră necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile (adică 1,7 kilograme de oxigen).

Anual, pe Glob, covorul vegetal (păduri, culturi agricole, ierburi) eliberează peste 23 de miliarde de tone de oxigen. Peste 60% din această cantitate este produsă de păduri.

Un metru pătrat de muşchi de pădure reţine 5 litri de apă.

Marele naturalist Buffon spunea: „O ţară devine cu atât mai săracă în apă, cu cât defrişează mai multe păduri”.

Văile fertile al Tigrului şi Eufratului s-au transformat în deşerturi, după tăierea totală a pădurilor.

La vânturile obişnuite de 3 – 4 metri pe secundă, în interiorul pădurii domneşte calmul.

În interiorul pădurii, viteza vântului scade la jumătate faţă de cum este afară. La 100 de metri în adâncul pădurii, viteza scade la 25%, iar la 200 de metri – scade până la 2% din viteza iniţială.

Într-o pădure matură, eroziunea solului este sub 0,2 tone pe hectar pe an, în vreme ce la terenurile despădurite situate pe versanţi înclinaţi, eroziunea poate ajunge şi la 1.500 de tone de hectare pe an.

Vegetaţia forestieră reţine circa 600 de kilograme de pulberi pe hectar, anual.

O sută de ani ne-ar trebui să reîmpădurim ce s-a tăiat în perioada post revoluţionară. Dar cine să facă acest lucru? Autorităţile, proprietarii sau ecologiştii? Oricine, numai să facă ceva.

Dacă încă ţinem la aerul nostru curat şi la sănătate, ar trebui să conştientizăm că reîmpădurirea este vitală, indiferent de cine se află la putere. Dar până să facă statul ceva, mai bine punem noi mâna pe lopată şi plantăm măcar un copac.O muncă la fel de grea, de istovitoare. Omul poate să ajute natura, omul poate să o distrugă. În România, între împădurire şi tăierea pădurii nu există semnul egal. Se taie mult, foarte mult, dar se plantează puţin. Aşa se face că România este pe ultimul loc în Europa la împăduriri, iar pădurile noastre dispar în fiecare zi.

Oficial, avem peste 20.000 de hectare neplantate. Peste 350.000 de hectare, retrocedate proprietarilor, sunt neadministrate. Acolo, în mare parte, pădurea a dispărut. Dezastrul din păduri nu pare să alarmeze oficialii din Ministerul Agriculturii. Ei au planuri.

Până în 2035 se doreşte extinderea fondului forestier cu două milioane de hectare. Sunt însă doar date pe hârtie, stabilite în noul Cod Silvic.

Există două modalităţi de reîmpădurire: prin regenerare, adică se aşteaptă ca pădurea să crească de la sine, sau prin plantarea de puieţi. Apariţia unui singur fir de copac înseamnă multă muncă şi răbdare. Totul începe de la sămânţă.

Un fag de 25 de metri înălţime produce în 20 de minute necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile, iar un hectar de pădure reţine într-un an 60 de tone de praf. Noi nu ţinem cont de aceste date şi ne tăiem pădurile.

Tăierea ar trebui să se facă după studii. Noul cod silvic îl obligă pe propietar că în termen de doi ani de la tăiere să-şi replanteze pădurea. Dacă nu face acest lucru, reîmpădurirea este făcută de stat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: