Clima,Agricultura şi Peisajele României

Fodor Oana

  • Clima

Privit în ansamblu, climatul in România este temperat-continental- moderat, făcând tranziţia între climatul Europei vestice, dominat de influenţe oceanice, cel al Europei estice, cu caractere continentale excesive, şi cel al Europei sudice – cu influenţe mediteraneene. De asemenea, datorita altitudinii şi expunerii foarte diferite a reliefului, climatul capătă nuanţe diverse destul de evidente. În zona montană, culoarele de vale şi depresiunile determină devieri ale curenţilor atmosferici şi frecvente inversiuni de temperaturi (cu geruri persistente iarna şi cu încalziri datorate efectului de fohn primavara). Influenta bazinului Marii Negre se reduce mai ales la brize diurne şi la regimul termic al fâşiei litoralului, moderand gerul iernilor şi excesul de caldură al zilelor de vară.

În functie de caracterul reliefului şi de altitudine, pe teritoriul României se disting trei etaje climatice:

a) montan, cu precipitaţii abundente (800-1200 mm anual), cu temperaturi medii anuale de 2-6 grade Celsius si cu vânturi relativ puternice;

b) de dealuri şi podişuri, cu temperaturi medii anuale de 6-10 grade Celsius, cu precipitaţii de 600-800 mm anual;

c) de campie, cu temperaturi medii de 10-12 grade Celsius, cu precipitaţii de 400-600 mm/an şi cu frecvente perioade de seceta, mai ales in Câmpia Română şi în Dobrogea.

Variaţii climatice

Influenţele continentale se manifesta in unele zone ale ţarii cu nuanţe climatice bine diferenţiate. Astfel, în Banat şi Oltenia se face simţită nuanţa mediteraneană, caracterizată de ierni blande şi regim pluviometric mai bogat (mai ales toamna). În Dobrogea se manifestă nuanţa pontics, cu ploi rare, dar torenţiale. Partea de nord a ţării (Maramureşul şi Bucovina) cunoaşte efectele nuanţei scandinavo-baltice – un climat mai umed şi mai rece (ierni geroase), iar vestul ţării se afla sub influenţa climatului oceanic, cu temperaturi mai moderate şi precipitaţii mai bogate.

Temperaturi extreme

În luna iulie, cea mai caldă a anului, media temperaturii în Câmpia Română se situeaza la peste 23 grade Celsius, în timp ce în zona montană se mentine la circa 16 grade Celsius la poalele Carpaţilor şi la 6 grade Celsius la peste 2000 m altitudine. În luna ianuarie, media temperaturilor variaza intre -3 grade Celsius in Câmpia Română, -1 pană la -2 grade Celsius în Câmpia Banatului şi -11 grade Celsius în zona montană la peste 2000 metri altitudine.

Schimbari climatice in România evidenţiate în secolul XX

Cercetarile realizate de specialiştii climatologi din Administraţia Naţionala de Meteorologie, pe şirurile lungi de date de la 14 staţii meteorologice (19001-2000), au evidenţiat o încalzire medie pe ţară de 0.30C, mai pronunţată în jumatatea estică a ţării (0.80C la staţiile Bucureşti-Filaret, Constanţa şi Roman), unde această încalzire este semnificativă din punct de vedere statistic. În regiunea intra-carpatică încalzirea este nesemnificativă, cu excepţia situaţiei înregistrate la staţia Baia Mare unde, o încalzire de 0.70C, arată influenţa antropogenă (indusă de activitaţile industriale din zona) asupra regimului termic. Din punct de vedere pluviometric, s-a evidenţiat o tendinţă de scadere a cantitaţilor anuale de precipitaţii, mai pronunţată in centrul ţării cu cresteri usoare în nord-est şi unele regiuni din sud.

  • Peisajele geomorfologice

Privite de pe unul din clăbucetele nivelului Predeal, de pe Postăvaru sau de pe Măgura Codlei, contraforturile imense ale Bucegilor se ridică impunător asupra zonei din faţa lor. Astfel, aspectul de “cetate”, de “piedestal căruia îi lipseşte statuia”(Georga Vâlsan) apare pe deplin justificat. Cu toate că limita nordică a Bucegilor este sinuasă, imprecisă, contrastul cu zona din faţă este evident. Este o caracteristică a Carpaţilor aceea că se termină prin abrupturi care domină unităţile limitrofe. Totuşi, destul de rare sunt contrastele peisagistice de o amploare atât de mare ca în bazinul Glăjerie.

Aspectul rotunjit al culmilor “clăbucetelor”, pantele domoale, uniformitatea liniei înălţimilor zonei din faţa Bucegilor contrastează izbitor cu imensa piramidă de piatră a Bucşoiului, cu Padina Crucii şi muntele Ţigăneşti, cu obârşiile brăzdate de hornuri ale văilor glaciare.

Chiar dacă analiza reliefului, ca sistem cuprins între anumite limite spaţiale clare, cu schimburi măsurabile de energie şi informaţie între elementele sistemului, ne face să privim lucrurile mai mult cantitativ, nu trebuie să pierdem din vedere latura peisajului geomorfologic. Aceasta nu înseamnă să privim acest tip de peisaj ca pe un simplu decor alcătuit de formele de relief din acest bazin. Peisajului bazinului Glăjerie este o sinteză a îmbinării şi combinării formelor vechi şi actuale, a proceselor pe cale de stingere cu a celor în plină acţiune. Am stabilit aşadar trei mari categorii de forme cu aproximativ aceeaşi geneză şi care dau nota specifică a trei mari peisaje: peisajul abrupturilor (determinate de structur㠖imensă frunte de cuestă tectono-erozivă a Bucegilor) de o tinereţe evidentă, peisajul zonei din faţa Bucegilor, determinat de maturitate morfologică (peisajul caracteristic Clăbucetelor Predealului), şi un al treilea peisaj, determinat de condiţiile climatice ale Pleistocenului, şi anume peisajul circurilor.

Aceste două tipuri de peisaje geomorfologice, peisajul abrupturilor şi peisajul clăbucetelor sunt evidente în bazinul Glăjerie, şi chiar dacă mai putem deosebi şi alte peisaje geomorfologice, judecate după orice criterii, primează totuşi cele două, amintite anterior. Aceste două peisaje sunt evidente privind abruptul nordic din zona Clăbucetelor, însă în cadrul muntelui, privind din zona superioară a cumpenelor de apă, deosebim încă un tip de peisaj forte clar: peisajul circurilor glaciare.

La diferenţierea primelor două tipuri de peisaj (peisajul abrupturilor şi peisajul clăbucetelor), nu a stat la bază criteriul stadiului de evoluţie al reliefului. Clasificarea propusă are la bază aspectul diferit al reliefului în cele două unităţi. Numai descifrarea ulterioară a acestei clasificări a peisajelor se sprijină pe criteriul amintit, el nu constituind o premisă. Faptul că peisajele propuse în acest capitol sunt condiţionate de tinereţea sau senilitatea reliefului (tinereţea abuptului şi senilitatea clăbucetelor) vine doar să explice un contrast al peisajelor evident pentru oricine vizitează regiunea, indiferent de pregătirea pe care o are. Conluzionând, cele două peisaje geomorfologice sunt condiţionate de evoluţia diferită a celor două unităţi pe limita cărora se aşează bazinul Glăjerie. Diferenţa dintre cele două peisaje este reflectată şi în vegetaţie, pădurea compactă din clăbucete contrastează cu vegetaţia forestieră în pâlcuri sau cu stâncăriile de pe abrupt.

Circurile glaciare nu se disting din sectorul inferior al bazinului, ci doar foarte vag de pe câte un “clăbucet” mai înalt şi despădurit. În schimb, din şaua Hornurilor, de pe vârfurile Scara sau Bucşoiu, de pe munţii Padina Crucii sau Ţigăneşti peisajul geomorfologic al circurilor glaciare ne apare ca unul dintre cele mai spectaculoase şi evidente. Peisajul circurilor nu este atât de impresionant ca cele oferite de munţii Făgăraş sau Retezat, unde rocile dure au permis conservarea formelor glaciare, dar se distinge clar ca tip de peisaj geomorfologic.

Peisajul geomorfologic reprezintă pentru om şi activitatea sa “o carte a naturii “scisă sub egida stărilor climatice trecute şi prezente care poate găsi soluţiile pentru diversele sale dorinţe de valorificare a solului şi subsolului (Ion Mac). În cazul zonei din faţa Bucegilor peisajul geomorfologic în sine al abrupturilor constituie o resursă, valorificată din plin prin construirea unor cabane ca Diham, Poiana Izvoarelor, Belvedere etc. în Clăbucetele Predealului, din dreptul cărora, privind spre Bucegi, se poate trage o concluzie: nici versantul Prahovean, nici cel Brănean nu sunt la fel de impresionante ca cel nordic, idee exprimată şi în Geografia României, vol III, 1983: ”Limita nordică (a Bucegilor, n.n) este cea mai impunătoare, frontul de cueste, fragmentat de văi glaciare, dominând cu 1200 –1400 m culoarul Râşnoavei.”

Peisajul circurilor este de asemenea o resursă turistică.Valorificarea acestul potenţial s-a realizat prin construirea cabanei Mălăieşti (în prezent distrusă de incendiu) pe valea glaciară omonimă, precum şi prin marcarea traseelor (cele mai spectaculoase din Bucegi) care coboară de la Vf. Omu în valea Mălăieşti ori peste vf. Bucşoiu şi Brâna Caprelor, ori prin Hornul Mare, sau peste vârful Scara străbătând apoi circul din Ţigăneşti.

  • Concluzii:

În bazinul Glăjerie se întâlnesc trei tipuri de peisaje geomorfologice:

–-peisajul abrupturilor –legat de structură;

–-peisajul clăbucetelor –legat de evoluţia Platformei Predeal;

–-peisajul circurilor glaciare –legat de condiţiile climatice din Pleistocen.

În cazul primelor două peisaje ne supunem unei mai vechi determinări: trunchierea bazinului în două mari unităţi care au geneze diferite şi care condiţionează atât regionarea geomorfologică (vezi capitolul precedent) cât şi peisajele geomorfologice. Al treilea peisaj aparţine Bucegilor.

  • Agricultura României

România dispune de aproape 15 mil. Ha teren agricol, din care 9,3 mil. Ha arabil, 0,6 mil. Ha plantaţii de vii si livezi, peste 4,8 mil. Ha pajişti naturale, cea mai mare parte a suprafeţelor avand o fertilitate ridicată.

Datorită predominării formelor de relief de înalţimi mici şi mijlocii (lunci, câmpii, depresiuni, etc. )fondul funciar al României are o componenţa de o importantă valoare economică – terenul arabil, care constituie principala si cea mai sigură bogaţie a ţării. Astfel, din totalul suprafeţei agricole, terenurile arabile ocupă şaizeci de procente.

  • Terenurile

Potenţialul agricol al României rezultă din structura modului de utilizare a terenurilor( dupa Anuarul statistic al României). În funcţie de calitaţile şi poziţia geografică a terenurilor agricole s-au structurat şi dezvoltat şi diferitele sectoare ale agriculturii. O ramura cu vechi tradiţii a agriculturii româneşti o constituie cultura cerealelor: grâul, porumbul, orzul şi, într-o măsura mai mică, sorgul, orezul, ovazul. Principalele regiuni cerealiere sunt: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Podişul Dobrogei, Depresiunea Transilvaniei şi Podişul Getic.

  • Culturile

Principalele plante tehnice cultivate în România sunt: floarea soarelui ( în sud-estul ţării mai cu seama), soia, sfecla de zahar, inul şi canepa. În zonele mai reci (Podişul Sucevei, depresiunile din Carpaţii Orientali, nord-vestul Depresiunii Transilvaniei) şi în zonele periurbane din câmpie se cultivă cartoful. Legumele şi leguminoasele pentru boabe se cultivă mai ales în imprejurimile oraşelor şi în luncile unor rauri. Cultura viţei de vie are în România tradiţii străvechi. Principalele zone viticole sunt: podgoria Cotnari-Iaşi-Huşi, podgoria Nicoreşti Iveşti, Valea Călugăreasca, Panciu, Odobeşti, podgoriile din Podişul Getic (Ştefaneşti, Dragaşani, Strehaia), podgoriile din Podişul Dobrogei (Murfatlar, Niculiţel), podgoriile situate pe Mureş şi Târnavă, etc.

  • Pomicultura

Pomicultura ocupă, de asemenea, suprafeţe mari în Subcarpaţii Getici şi de curbură, sudul Banatului), Podişul Sucevei (v. Suceava), depresiunea Hateg, etc.

  • Zootehnia

Cresterea animalelor este o îndeletnicire tradiţionala a poporului român. Principalele specii: bovinele, porcinele, ovinele şi păsările de curte, etc. O alta îndeletnicire specifică poporului român este apicultura, cu răspandire pe întreg teritoriul ţării. Sericicultura (cresterea viermilor de mătase) este mai dezvoltată în Oltenia şi Banat, datorită cultivării dudului în aceste regiuni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: